CE NU CITEȘTI ÎN ZIARELE LOR.

Wednesday 30 November 2016

Antena 3 a pierdut procesul cu euro-parlamentarul Monica Macovei. (1181 views)

Europarlamentarul Monica Macovei a anunțat printr-un Comunicat că a câștigat procesul împotriva televiziunii Antena 3- acest tonomat  color unde bagă fise familia Voiculescu. Macovei a cerut și va primi despăgubiri după ce a fost acuzată la Antena 3 că a arestat și anchetat oameni la Mineriada din 1990 fără ca procurorii- jurnaliști de la A3 să își poată demonstra afirmațiile.  Se vede treaba că Gâdea, Radu Tudor și gașca nu se plictisesc. Problema este că pensionarii semi-senili care ies periodic în Piața Victoriei să le atingă hainele s-ar putea deja să ajungă la o stare de saturație. În plus, atâta cheltuială cu procese pierdute ar putea să îl facă pe tătucul spiritual și material de la Antena 3, fostul informator al Securității Dan Voiculescu (aflat la închisoare pentru acte de corupție) să își mai caute un job. După liberare. Un job part-time de copist la Biblioteca Academiei n-ar fi rău pentru Voiculescu, care cică a scris până acum 11 cărți pe perioada detenției.

Foto T- Dan Voiculescu și Mihai Gâdea (personajele 2 și 4, de la stânga la dreapta), pe vremea când cuvântul "nudism" nu se referea neapărat la oamenii dezbrăcați de caracter. (sursa Academia Cațavencu)

Sunday 27 November 2016

Antena 3 și Răzvan Savaliuc (fost reporter la ziarul Ziua), condamnați în primă instanță să plătească daune către Laura Codruța Kovesi (DNA) (1016 views)

Ce mai e prin România? Același Caragiale, mereu în actualitate. Redăm un mic studiu de caz, cu mențiunea că în provincie, raportul mogul politic- presă poate căpăta accente mult mai grotești. Pe 16 octombrie 2015, Tribunalul București a decis ca postul Antena 3, în solidar cu angajații sau colaboratorii Mihai Gâdea, Radu Tudor, Răzvan Savaliuc (fost reporter la ziarul Ziua), Bianca Nae și Mugur Ciuvică să plătească în solidar daune morale în valoare de 250.000 de lei procurorului șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, pentru o serie de afirmații considerate false și calomnioase la adresa ei făcute în emisiunea ''Sinteza zilei'' din 19 iunie 2014. Procesul nu este terminat, iar oamenii de la Antena 3, credem noi, sunt azi mai puțin agresivi cu mega-informațiile pe care le au ei de oferit publicului lor preferat de pensionari și gospodine. Răzvan Savaliuc a postat, în plus, pe un website pe care îl păstorește bannere publicitare de la ALDE (partidulețul lui Călin Popescu Tăriceanu- vezi foto) și de la Elena Udrea, feblețea lui Traian Băsescu.  Astfel, Răzvan Savaliuc pare prins acum între pușculița partidulețului lui Tăriceanu (ALDE) și poșeta Laurei Kovesi (DNA). Prins adică între doi titani în mișcare. Popescu-Tăriceanu și Elena Udrea sunt clienți de prestigiu ai procurorilor DNA, au procese pe rol și indubitabil, ambii s-ar simți mai protejați sub umbrela noului Parlament. Așa că bagă și ei bani pe unde trec și aud că scrie vreunul la ziar. Pentru cazul când Răzvan Savaliuc nu îi face reclamă publicitară din patriotism unuia ca Popescu- Tăriceanu ci pentru bani, noi credem că ar fi foarte amuzant ca banii pe care îi primește Răzvan Savaliuc de la cuplul Tăriceanu- Udrea pentru publicitate să ajungă în poșeta șefului DNA, Laura Codruța Kovesi, pentru daune. Ce zicem noi, foarte amuzant. Ar fi de râs în hohote. Cu sughițuri, până la leșin.  Mogulul de la Senat, Tăriceanu, a ajuns să încurajeze financiar lupta anti-corupție, sprijinit de presă.

Saturday 26 November 2016

El Jefe a plecat. A murit Fidel Castro.(396 views)

A murit Fidel Castro. Născut în 1926, Castro este părintele Cubei comuniste și o figură emblematică pentru conceptul de revoluție internațională, alături de Che Guevara. Anti- imperialist. Anti- capitalist. Cel supranumit "El Jefe" ("Comandantul") a condus o insurecție împotriva dictaturii lui Fulgencio Batista, iar din 1959 a pus bazele unui incomod stat comunist în coasta Statelor Unite, menținând strânse legături cu fosta Uniune Sovietică. Bazele de lansare a unor rachete termo-nucleare, construite de sovietici în Cuba au fost motivul declanșării în 1962, a Crizei rachetelor- când lumea s-a aflat la doar un buton distanță de declanșarea războiului atomic. Administrația de la Washington, prin președintele John F. Kennedy a ordonat instituirea unei blocade navale a Cubei, iar singura navă a sovieticilor care a mai ajuns în Cuba pe perioada blocadei a fost petrolierul numit "București". Statele Unite au impus un embargo economic de durată împotriva Cubei. În 2015, președintele nord-american Barack Obama a propus reluarea relațiile diplomatice ale SUA cu Cuba și a efectuat o vizită pe insulă, dar liderul cubanez a refuzat să îl întâlnească. Castro nu s-a dezis niciodată de idealurile sale. Una dintre gărzile sale de corp a realizat o listă cu 638 de încercări eșuate de asasinare a liderului comunist de la Havana. Ce nu au reușit glonțul sau otrava, a reușit boala.

Foto Fidel Castro în vizită în România, alături de liderul comunist Nicolae Ceaușescu (dreapta imaginii), 1972 (WikiW)


Monday 21 November 2016

Așadar și prin urmare, șprițu'-i mic și somnu'-i mare. (679 views)

Băiatul din imagine a adormit într-o poziție cam ciudată- întins direct pe mașina unui vecin, după ce s-a târât până acolo venind de la o petrecere. Instantaneul, surprins în orașul Liverpool (Marea Britanie), sugerează că omul ăsta ar putea să ajungă ușor președinte în România. Dacă ne aducem aminte, Ion Iliescu tot așa a început.  A dormit un timp pe un tanc rusesc, după aceea s-a cocoțat în pat cu tante Nina, iar începând din anii '90 a adormit direct călare pe România, în timp ce la volan se aflau hoții din partidul lui de suflet.

foto Mercvry

Sunday 20 November 2016

Nimeni nu e perfect. După armele AK47 din România, la trustul Fox News /Sky se detonează alt subiect "tare": o fostă angajată a obținut despăgubiri de 15 milioane lire pentru hărțuire sexuală la job. (835 views)

Trustul media care unește prin afaceri televiziunile Fox și Sky News- un "specialist" în subiecte de flinte românești,  a devenit acum și detonator de scandaluri sexuale. Prezentatoarea Gretchen Carlson a cerut și a obținut 15 milioane lire sterline compensații după ce a refuzat să facă sex cu Roger Ailes, CEO al Fox News și după ce a avut de suferit în urma acestui refuz (nu i s-a reînnoit contractul). Fox și Sky sunt surori bune și sunt sub controlul aceluiași trust-mamă, fondat prin banii și interesele mogulului media Rupert Murdoch.

Numele trustului Fox News este destul de cunoscut de români după ce, anul acesta, a organizat o investigație jurnalistică în România, aruncând pe piața media ceea ce cunoscătorii consideră o aberație- teroriștii islamiști ar putea fi înarmați cu arme procurate din România. Investigația s-a concretizat într-o producție video care a fost difuzată pe rețeaua trustului. Mulți au acuzat lipsa de deontologie profesională a reportajului, dar șefii de la Sky au susținut permanent și vehement că totul a fost perfect conform realității.

Practic, protagoniștii interviului organizat de echipa Sky News au fost doi cetățeni români care au purtat cagule în fața camerei video și care au declarat ulterior procurorilor români că interviul a fost regizat și plătit de reporteri. Pe o investigație temeinică, reporterii occidentali ar fi aflat că în România post-decembristă singurele explozii produse în țară provin de la consumul excesiv de fasole, că industria românească de armament a fost pusă la pământ după prăbușirea pieței sovietice- socialiste și după aderarea României la UE și că le-ar fi fost mai simplu reporterilor Sky News să găsească o mitralieră Kalashnikov în Ucraina (portul Odesa) sau în Republica Moldova (Transnistria, uzina Râbnița).

Este evident că jurnaliștii care au organizat respectivul demers au știut foarte bine că o anchetă trucată nu poate fi acoperită și apărată de libertatea de expresie. Din punctul de vedere al multora, însă, organizarea contra-cost a unui scenariu de către investigatorii Sky News ar fi perfect plauzibilă, iar socoteala e simplă: dacă marele trust Sky-Fox News are 15 milioane de lire pentru fostul angajat Carlson, de ce n-ar avea câteva mii de euro pentru doi bizoni mioritici din România, pregătiți să declare că ar vinde arme inclusiv gherilelor islamiste? Cu această ocazie, cei de la Sky News ar fi putut descoperi și proverbiala inventivitate a românilor: căci dacă respectivii bizoni nu ar fi găsit pentru comerțul lor pistoale-mitralieră AK47, i-ar fi putut înarma pe islamiști cu prăștii cu scoabe, respectiv cu flinte cu cocoș de cremene. De ultimă generație.

Saturday 19 November 2016

Școala "gratuită" din România costă aproape cât școala privată. O comparație cu o școală gratuită din Anglia. (1649 views)

România rămâne o țară săracă prin calitatea îndoielnică a oamenilor care o conduc, iar distanța de sute de ani între țara Mioriței și Occident derivă direct din perpetuarea trândăviei, corupției și prostiei crâncene din multe funcții publice românești. Să luăm cazul unei școli din Sectorul 3, București, unde primar este protagonistul mai multor dosare penale, Robert  Negoiță, un preferat al pensionarilor semi-senili care l-au votat. Școala ar trebui să fie gratuită, garantată prin Constituție, dar părinții copiilor de la școala "sprijinită" de  Primăria lui Negoiță plătesc: fondul școlii (50 lei pe trimestru), fondul clasei, salariul femeii de serviciu, hârtia igienică, dizinfectant, săpun, prosoapele de hârtie apa de la dozatoare (5 lei/ lună), bani pentru onomasticile profesoarelor, pentru caietele speciale de exerciții, pentru biletele de teatru în școală etc. Chitanțele pentru sumele de bani date de părinți ies din discuții, Fiscul tace, iar toaletele școlilor funcționează în continuare murdare, fără hârtie igienică, săpun  sau apă caldă, chiar fiind direct finanțate de părinți. În Anglia, părinții copiilor plătesc doar pentru masa de dimineață și de prânz (opțional), iar cei care se consideră săraci pot aplica la un Consiliu local pentru a obține gratuitate de masă. Părinții care cer pre-school (servirea micului-dejun și supravegherea de 1 oră, înainte de cursuri) plătesc 2 lire pe zi și primesc chitanțe.  Caietele, creioanele, alte rechizite și materiale se găsesc la școală. Cât ar rezista unii ca Robert Negoiță în Anglia, o țară unde jmecheria mioritică nu este aplicabilă din start- prin faptul că legile și respectul își au locul lor în comunitate? Cu Negoiță ieșind pe malul Tamisei dimineața și exclamând "Băăă, ce de-a Jiu și Olt au ăștia pe-aici!"
Foto- Copii mergând la școală (desen, Roxana 6 ani, UK)

Friday 18 November 2016

"În Afganistan, un măgar costa cât două-trei femei, iar viața unui soldat basarabean valora 5000 de dolari." (reportaj) (1071 views)

România a trecut mută și surdă pe lângă Republica Moldova, iar recentele alegeri prezidențiale indică destul de clar că la Chișinău există o stare de saturație: țara se îndreaptă către Rusia, dar nu alegătorul basarabean trebuie arătat cu degetul pentru acest lucru, ci crema politică de la București. Acum și mereu, Basarabia este pierdută fiindcă a fost mereu părăsită de România.

În anii 90, parte din presa de la București- mai pricepută la gagici dezbrăcate decât la politici trans-frontaliere, nici nu știa ce este aceea Republica Sovietică Socialistă Moldovenească și ce semnificație ar avea, eventual, o Republică a Moldovei. Sfertodocții din presă îi denumeau pe basarabeni "ruși", iar politicienii, în frunte cu mamutul de tristă amintire Ion Iliescu, ignorau constant apropierea geografică a două state românești. Atitudinea nu s-a schimbat nici după anul 2000, iar politica de trufie a caprei râioase România în raport cu ruda ei mai săracă, Moldova, a născut resentimente la Chișinău, unde unii dintre bătrâni încă își mai aminteau că în anii 40, administrația românească de la București trimisese în Basarabia jandarmi olteni ce băteau țăranii.

Din 1990, România nu a avut niciodată politica sa externă proprie, ci doar cea dictată de alții, și a fost condusă aproape permanent dintr-o casa de corupți numită Parlamentul de la București, sau din casa de nebuni numită Guvernul de la București. Într-un astfel de context, dublat de aderarea la Uniunea Europeană (1 Ianuarie 2007), Unirea a devenit doar o himeră. Evident, dacă Basarabia ar fi fost ruda Germaniei, unificarea s-ar fi realizat rapid. Ca rudă a României, Basarabia a primit, însă, doar un sprijin nesemnificativ și multe umilințe. Rusia a investit masiv și agresiv la Chișinău și a sprijinit deschis ambițiile secesioniste ale Transnistriei, iar visul european al Republicii Moldova este azi spulberat, cu candidatul pro-rus Igor Dodon (lider al Partidului Socialiștilor) declarat câștigător al alegerilor prezidențiale.

În anii 70, viața unui basarabean înrolat forțat în armata URSS la invadarea Afganistanului, valora 5000 de dolari pentru talibani. În 2016, pentru București, viața Basarabiei nu valorează nimic. Prea ocupați cu șmenurile, șușanelele, șpăgile și luptele interne, politicienii români din generația de mucava Dragnea- Tăriceanu nu au timp să mai arunce poduri peste Prut. Poate o minune va face ca podurile astea ar trebui să arunce, cât de curând, Prutul peste generația de politcieni. (foto MesBrit)

"În Afganistan, viața unui basarabean valora 5000 de dolari" (reportaj)

În 1979, armata URSS a invadat Afganistanul, provocând un război de uzură. Aproape 400 de români din Basarabia, înrolaţi cu forţa în trupele sovietice, au murit în luptele din pustiul afgan. Războiul a "rezolvat" două lucruri: a născut o generaţie de copii afgani roşcaţi ("râjâi"), provenită din violuri sau din poveştile de dragoste ale soldaţilor şi localnicelor, şi a oferit Afganistanului renumele de ţară care nu poate fi cucerită.

Între ei, se denumesc "afganezi". A mai rămas o mână de oameni care au luptat direct în campania militară afgană. Au fost în comandoul militar "Kaskad" care, din 1975, s-a infiltrat alături de KGB în Afganistan, ca să pregătească atacul, dar au fost şi medici, artilerişti sau infanterişti. (foto sus)

Afganistan, fructele mâniei

Când au plecat pe front, aveau mai puţin de 20 de ani, erau nişte tineri imberbi şi teribilişti. S-au întors în ţară după zece ani de război, pustiiţi, bătrâni, sătui de idioţii care proiectează războaie. Când şi când, se mai întâlnesc într-un subsol igrasios din capitala Republicii Moldova, Chişinău, "sting" un rachiu şi îşi amintesc de cei ce au răposat printre bombele, minele "legushka" şi pichetele afgane "zasada".

"Cele mai grave răni erau de la carabinele englezeşti"

Alexandru Guşanu este acum patron. Zice că de când se ştie el pe pământ şi-a dorit să aibă maşină şi firmă la Chişinău. Amu le are pe- amândouă. "Când am plecat la 19 ani în Afganistan, nici n-aveam ofiţeri, dacă i-am fi avut, îi împuşcam. Nu ne întrebase nime' dacă vream acolo, eram înrăiţi şi zgribuliţi, n-aveam nici toalete, mă-nţelegi, când ne căcam, stăteam cu automatul pe noi", zice Guşanu bătând darabana în masă. "Afganii o duceau greu", continuă el, "n-aveau ferestre, fumul le ieşea pe uşă, iar când venea elicopterul militar, se rugau de pilot să le dea o ţâră de kerosen să încropească focul." Lângă el, doctorul Petru Dutcă îşi drege vocea. "Afganii se însănătoşeau mult mai repede ca noi de la plăgi împuşcate. Cele mai grave răni ale noastre erau de la carabinele englezeşti "Bur" şi de la minele italiene cu cap de plastic, care erau greu detectabile. Afganii le foloseau foarte bine, le aduceau cu caravana dinspre Pakistan", spune medicul originar din Odesa.

"Ziua munceau cu noi, noaptea ne împuşcau"

"Să vă spun Jora?", mi se adresează Ilie Gudali, mişcându-se pe scaun lângă Guşanu. Iuri Gudali s-a bătut şi în Afganistan ca ofiţer, e un om care nu s-ar îneca în Herăstrău dacă ar vizita Bucureştii. La 24 de ani, proaspăt absolvent al Politehnicii Militare - secţia Artilerie, el a fost trimis în pustiul afgan. Bonom şi defensiv, muntele de om Iuri Gudali părea atunci prea mare pentru un război atât de mic. "Nu eram soldatul universal al campaniei. Afganii? Erau războinici! Ziua munceau cu noi, iar noaptea puneau mâna pe automat şi ne împuşcau, erau foarte buni tiraliori, sau snaiperi, cum le zicem noi în ruseşte", spune el. La Ashabad, nici nu i-au găsit uniformă pe măsură şi i-au dat material să şi-o croiască singur, la o croitorie turkmenă. De-amu, era locotenent, comandant de pluton şi avea patru "ţevi" de 73 mm, care aruncau grenada la şapte kilometri. Prima luptă cu "basmacii" comandantului afgan Bashir, zis "Inginerul", i-a rămas întipărită în memorie. Până atunci, afganii fuseseră pentru tânărul ofiţer basarabean doar fumul de pe o oală în clocot- un inamic nevăzut, versatil şi primejdios. Perspectiva de a cădea prizonier nu era îmbucurătoare pentru ofiţerii sovietici: afganii obişnuiau să decapiteze morţii din tabăra adversă sau să le taie urechile. " Ei primeau bani- cam la 5.000 de dolari- prin Pakistan, pentru fiecare inamic ucis, apoi prezentau ca "dovadă" urechea la… finanţator", explică Iuri Gudali.

"La piaţa dânşilor, un măgar valora cât două-trei femei"

Măgarul este vaca sacră a afganilor. Când sovieticii mobilizau populaţia civilă pentru transportul alimentelor între elicoptere şi baza militară, ţăranii îi rugau să nu le ia măgarii: "Cărăm noi totul, lăsaţi măgarii… Să nu-i rănim", spuneau ei. "Măgarul la afgani este pentru oameni bogaţi. La piaţa dânşilor, un măgar valora 20-25.000 de monede afgane", îşi aminteşte Gudali. "Cu aceiaşi bani, ei puteau cumpăra două-trei femei", completează el despre tratamentul inuman pe care societatea afgană îl rezervă femeii. Dacă Gudali era înfometat, mânca: adică lua casca metalică, o "dezinfecta" explodând pulberea din două cartuşe de semnalizare şi prăjea înăuntru, la foc mic, vreo ciozvârtă de berbec adus de sarboji, aliaţii afgani. La unul din desanturi, în mai 1985, basarabeanul şi plutonul său au fost prinşi de afgani într-o amuscadă, pe un cufab, un şes lung de munte. Au scăpat greu de-acolo, făgăduindu-şi unul altuia să emigreze în spaţiu după ce vor scăpa din Afganistan, iar americanii vor finaliza primele colonii pe Marte. (Adevarul, 2007)



Sunday 13 November 2016

Bye- bye, Obama. And get some sleep! (1785 views)

Băiatul acesta, Barack Obama, președinte nord-american, pleacă din funcție lăsând în urmă un dezastru uriaș pe care trebuie să-l descurce alții, dar primește  în schimb de la  Statele Unite ale Americii, o casă la două mile distanță de Casa Albă, Washington DC. Obama îi predă inventarul lui Donald Trump cu aerul că Statele Unite chiar au avut președinție și secretariat de stat în ultimii ani. Eventual, dacă în locul domnului John Kerry, mr Obama ar fi pus ca Secretar de Stat un porumbel călător, probabil că efectele "eforturilor diplomatice" ale administrației sale ar fi fost cvasi-similare. Doar că s-ar fi economisit călătoriile cu avionul. Practic, Obama a oferit ca președinte al SUA, ce s-a priceput el să ofere mai bine- vorbe, tăceri pline de suspans și promisiuni. Inclusiv pe domeniul vizelor de călătorie ale cetățenilor UE (caz particular- românii) în Statele Unite. Numai cu discursuri reușite, glumițe și șuete nu rămâi, însă, în manualul de istorie, la categoria "salvatorii națiunii".

Pe mandatul Obama, relațiile administrației americane cu Israel au fost practic înghețate, iar tratativele problemei palestiniene au rămas perfect blocate. Pe slăbiciunile politicii lui Obama, Rusia a ieșit din bârlog și și-a trimis avioanele și navele de luptă acolo unde a vrut și cum a vrut, preluând inițiativa în Siria și în alte zone ale lumii. Practic, nu mai funcționează azi niciun tratat de control a armelor convenționale sau nucleare, toată lumea- proști sau deștepți- se înarmează. Mandatul lui Obama a făcut din Iran o putere regională după un tratat nuclear extrem de contestat (cruntă ironie, Iran fiind descris sporadic prin cercurile NATO tocmai ca fiind una dintre amenințările ce necesitau scut anti-rachetă în Europa) și tot Obama a relansat relațiile cu Cuba dar liderul suprem cubanez Fidel Castro a refuzat să îl întâlnească. Penitenciarul extra-judiciar Guantanamo (Cuba) este la locul lui,  trupele americane din Irak și Afganistan nu sunt retrase total nici în prezent. Tensiunile inter-rasiale au atins un apogeu nemaiîntâlnit în Statele Unite, iar atentatele extremiștilor musulmani aproape că au intrat în cotidianul american. Obama a înarmat miliții islamiste în Siria, uitând că talibanii au întors armele împotriva SUA într-un context similar și tot Barack Obama a dansat tango în Argentina când Europa își plângea morții după atentatele teroriste comise de ISIS în Belgia.

Pe mandatul lui Obama, din 2014, milioane de refugiați din Libia, Siria, Irak și state africane au intrat ilegal în Europa, împinși de conflictele militare și loviturile aeriene, dar transportați de vasele unor traficanți de carne vie. Administrația SUA nu s-a implicat în preluarea umanitară a unora dintre ei, iar NATO nu s-a implicat să vâneze traficanții- așa încât Obama a scos cartofii copți din foc cu mâinile Europei, prin tartorii UE Angela Merkel, J.C. Junker și Francois Hollande. Azi, serviciile secrete occidentale avertizează că acele coloane de refugiați care ajung în Europa sunt împănate cu radicali islamiști ai ISIS, dar Obama nu are dureri de cap semnificative. Faptul că defectorul Edward Snowden, refugiat la Moscova, a descris mecanismul de Big Brother prin care serviciile de securitate ale Statului derulează un program uriaș de supraveghere a comunicațiilor cetățenilor, nu l-a impresionat pe Obama- care a uitat, luat cu treaba, că apărarea democrației, în general, implică responsabilități ale guvernelor și președinților în apărarea drepturilor cetățenești.

Dacă Rodrigo Duterte, președintele Filipine- un stat care de la războiul mondial a fost cunoscut ca un fidel perfect al SUA, a ajuns să îl denumească public pe Barack Obama "son of a bi..ch" (fiu de cu...ă)  și să ceară retragerea trupelor americane,  devine cert că prestigiul administrației Obama a ajuns în 2016, la genunchiul broaștei. Bomboana pe colivă: pe mandatul lui Obama, organizația teroristă islamică ISIS- Stat Islamic, a crescut mare începând din 2014 și s-a dezvoltat fără probleme în Irak și Siria, externalizând crima către Europa, America sau Africa. Administrația Obama și NATO au apărut a fi simpli spectatori la ascensiunea ISIS și nu se știe exact ce i-ar fi trebuit în plus acestui om, Barack Obama (față de câte resurse a avut la dispoziție- servicii secrete, militari, fonduri și propagandă) ca să desființeze această amenințare globală și primitivă la adresa umanității. Dacă azi, lui Obama i se oferă o casă fiindcă nu a făcut nimic, ce ar fi trebuit să i se dea acestui om dacă ar fi făcut tot ce a promis?

Foto- Președintele nord-american Barack Obama, pe pași de tango în Argentina. Pașii de politică de la Washington DC au fost mereu mai complicați..  

Friday 11 November 2016

În noaptea alegerilor din SUA, gazetarii de la "Newsweek" au declarat-o pe Hillary Clinton președinte al Americii, pe urmă s-au dus la o șampanie (996 views)

Presa nord-americană a rămas fără colți pe mandatele lui Barack Obama, asta a devenit evident în timpul campaniei electorale din acest an, când din 10 știri favorabile, vreo 9 erau dedicate continuatorului "operei" lui Obama, doamna Hillary Clinton. Sistemul trebuia menținut. Barack Obama a încărcat reporterii în avionul personal și într-o atmosferă prietenească- de whisky și vapori de apă minerală, va fi depănat cu monștri sacri ai gazetăriei americane ce frumoasă este viața. Viața la Washington DC... Încă înainte de anunțarea rezultatelor alegerilor, cunoscuta publicație "Newsweek" a dat la print o ediție specială intitulată "Doamna Președinte" ("Madam President", in original- vezi foto) dedicată evident candidatului democrat Hillary Clinton, în care gazetarii o felicitau deja pe respectiva doamnă pentru câștigarea alegerile prezidențiale din Statele Unite. După ce, câteva ore mai încolo, Donald Trump a fost declarat învingător în cursa electorală, direcțiunea "Newsweek" a retras la urgență un tiraj de 125000 de exemplare din chioșcurile de presă. 17 exemplare au fost totuși vândute și 17 bizoni americani au aflat că Hillary Clinton este noul președinte al SUA. Noi am denumit chestia asta "prostie cruntă", respectiv "trândăvie intelectuală", dar poate că editorul-șef de la "Newsweek" i-o fi spus "eroare de calcul". Dacă vreun român mai cumpără vreodată revista Newsweek, îl atenționăm să cumpere același număr dimineața și seara, ca să se asigure că publicația are același conținut.